creatie

scriitorii sunt artisti;

 pentru a putea fi creatori, creatia trebuie sa aibe conduita proprie, nealterata de cei care au proiectat-o… o inteligenta proprie

eu, in calitate de creatie… in care carte imi joc numarul?

pot fi chiar o intruchiparea imaginatiei unui scriitor victorian, cu o karma ingradita, de care nici nu sunt constienta…

acasa e acolo unde ti-e inima…

fiecare are un loc sub soare… dar ce e de facut cand umbrele de pe pamant se ridica la cer?

mutarea mea recenta catre capitala, orasul la care am tanjit atat de mult….

uitasem ca drumul catre iad e pavat cu cele mai bune intentzii

este absolut irelevant ce anume s-a petrecut acolo si ce nu; importante sunt visele sparte, cioburi de portelan, care inainte erau chipul unei papusi pe care o vazusem intr-o vitrina si care mi-a suras, din mediul nou, citadin.

atunci am stiut de ce loc apartin… dar era totul o APARENTA… si acolo am primit imperiul de tarana, cladit cu lacrimi.

pentru prima oara, am invatat sa nu mai gandesc ca vor veni zile mai bune; acestea nu ar fi venit daca nu insistam sa ma intorc

o alta lectie este ca, intr-un mediu sterp, izolat de restul oamenilor, rautatea din mine  s-a propagat prin toti porii sufletului, pana cand a iesit la suprafata; o rautate pe care nu credeam ca o am…

dar viata isi face oriunde loc

aceasta este cea mai subtila, nespusa lege, de care uneori nimeni nu isi da seama…

un cer senin

 

 

flacara…  fum…  scrum…. praf respect orice secunda de lumina clara…